Speranta Nemuritoare

AN ELVEN STORY

Capitolul 4 November 23, 2009

Zorii zilei in care ei porneau in calatorie au venit si Simbelmyne statea la masuta de toaleta din camera ei, trecandu-si o perie prin parul ei lung, apoi si l-a impletit si si-a aruncat coada pe spate, ridicandu-se. Pantalonii ei stramti si negri erau bagati in cizme si cu un oftat, ea a netezit vesta neagra din piele groasa pe care Arwen i-o facuse cadou si ca talisman de noroc pentru calatoria ei. Arata frumos peste tunica ei alba pe care o purta, insa ea stia ca va servi si ca extra protectie in cazul in care dadeau peste fete nu asa de prietenoase. S-a auzit o bataie puternica in usa si ea a zambit mergand spre pat si ridicandu-si sabia si cingatoarea.

„Intra!”, a strigat ea si usa s-a deschis. In timp ce-si strangea centura, i-a zambit lui Gandalf. „Buna dimineata, Gandalf”, a spus ea intorcandu-si privirea la mainile ei si fixandu-si ferm centura in jurul taliei.

„Buna dimineata, intr-adevar”, a spus el si Simbelmyne s-a uitat la el, luandu-si pelerina de pe pat.

„Ce te framanta azi, prietene?”, a intrebat ea in timp ce-si inchidea brosa de argint de pe pelerina. „Ai inca de gand sa inceric sa ma convingi sa raman?”. Gandalf a scuturat din cap.

„Nu, nu”, a spus el posac. „Doar ca ma indoiesc de cursul pe care l-au luat toate acestea”.

„Tu esti unul care nu se indoieste niciodata de nimic din ce ai facut vreodata, nu incepe acum”, i-a spus Simbelmyne usor si el si-a intors ochii albastri spre ea. „Ei au nevoie de tine mai mult decat gandesti, in special Frodo. Daca exista cineva in care sa se increada complet cu orice, atunci tu esti acela”. Gandalf a dat din cap apoi si s-a fortat sa zambeasca.

„Vino, suntem pregatiti de plecare”, a spus el. Simbelmyne a incuviintat din cap si si-a luat desaga pe care a si-a legat-o de spate pe sub pelerina. Cu o ultima privire in camera care fusese casa ei pentru ultima luna si jumatate, ea a iesit si a inchis usa in spatele ei, pasii ei silentiosi acompaniindu-i pe ai lui Gandalf. Ea a coborat cateva trepte si le-a zambit hobbitilor, in timp ce Merry si Pippin i-au facut cu mana. Ea s-a asezat langa Legolas si si-a intors zambetul spre el.

„Aur vaer (buna dimineata)”, a spus incet Simbelmyne, iar Legolas si-a inclinat capul. Se parea ca ea era singura, in afara de Merry si Pippin, care pastra optimismul in legatura cu calatoria ce-i astepta. Si-a intors privirea catre unde statea Elrond, insa nu inainte sa o observe pe Arwen care arata mult mai trista si ai carei ochi erau plecati, stand langa alti cativa elfi ai orasului.

„Puratorul Inelului pleaca in Calatoria spre Muntele Blestemat. Asupra voastra, care calatoriti cu el, nici juramant, nici legatura nu a fost asternuta, sa mergeti inainte e voia voastra”, a spus Elrond in timp ce se uita la grup si ochii lui s-au oprit asupra Simbelmynei pentru o fractiune de secunda inainte sa cerceteze si fetele celorlalti. El si-a deschis bratele. „Ramas bun. Nu abdicati de la scopul vostru. Fie ca binecuvantarile elfilor si ale Oamenilor si ale tuturor popoarelor libere sa mearga cu voi”. Legolas si Aragorn si-au plecat capetele in fata lui cu mainile pe inimile lor, in timp ce Simbelmyne si-a plecat simplu capul.

„Fratia il asteapta pe Purtatorul Inelului”, a spus Gandalf, iar Simbelmyne s-a intors spre arcada si a urmarit cum Frodo s-a intors incet cu fata la Gandalf si s-a indreptat spre arcada. El a trecut prin ea urmat de Gandalf. A ezitat o secunda inainte sa se intoarca spre stanga si sa-i conduca din oras.

Sfarsitul primei lor zile de calatorie a adus cu sine suspine adanci din partea hobbitilor cand s-au asezat, insa Sam s-a apucat imediat sa prepare mancare. „Nimic prea mare, Sam”, a spus Aragorn. „Nu avem nevoie de lumina focului care sa atraga ochi neprietenosi”. Sam a oftat si a dat tacut din cap, apucandu-se sa ridice un foarte mic foc care abia daca era suficient pentru a gati mancarea pe care era ocupat sa o prepare pentru toti. Simbelmyne a pasit in afara taberei si s-a uitat la calea pe care o vor lua in zori. Aragorn a pasit langa ea si ea si-a tras gluga ca sa ascunda felul in care lumina lunii ii atingea fata facandu-i pilea sa straluceasca.

„Calea din fata noastra este libera pentru moment, insa nu se poate spune ce se va intampla in orele noptii”, a spus incet Simbelmyne si Aragorn a incuviintat cand s-a uitat la ea.

„De ce ti-ai ridicat gluga?”, a intrebat el si Simbelmyne a zambit.

„Lumina de la luna”, a spus ea simplu, inainte de a-si trage putin in spate gluga si i-a permis lui Aragorn sa o vada scaldata in lumine. „E un defect ca lumina lunii ma face sa stralucesc”, a spus ea incruntandu-se si tragandu-si inapoi gluga pe cap.

„Nu este un defect, iti scoate in evidenta frumusetea”, a spus el si simbelmyne s-a incruntat.

„O frumusete pe care nu am dorit sa o am de multi ani”, a spus ea incet, insa Aragorn a auzit-o. „Cred ca ar trebui sa mananci ceva, o sa stau de paza oricat de mult e nevoie”. Nedorind sa se certe cu ea, el a dat din cap si a plecat sa se alature celorlalti. Simbelmyne a suspinat usor cand el a plecat, si si-a inchis ochii.

Trecuse multa vreme de cand ea statuse sub lumina lunii. El spusese ca lui doar ii placea sa o vada stand in razele lunii. El mintise cat de mult putuse, tradand-o pe ea si pe multi altii. El aproape ca reusise sa o ia cu el, insa lumina ei a triumfat in timp ce a lui s-a intunecat si mai mult cand foamea lui pentru putere l-a consumat. Lacrimi s-au rostogolit din ochii ei inchisi si a suspinat inainte sa-si deschida ochii sa priveasca in jur.

„Ai de gand vreodata sa-mi spui adevaratul motiv pentru care ni te-ai alturat in aceasta incercare, Simbelmyne?”, s-a auzit vocea ragusita a lui Gandalf de langa ea. Ea il simtise venind langa ea, insa alesese sa-l ignore, stiind ca el va rupe primul tacerea.

„Stii motivul, Gandalf”, a spus ea, intorcandu-si fata ascunsa si brazdata de lacrimi. „Stii adevaratul motiv. Nu trebuie ca eu sa vorbesc despre el”.

„El n-a incetat sa te bantuie”, a spus Gandalf si ochii Simbelmynei s-au ingustat cand si-a intors fata de la el.

„Stiu”, a soptit ea uitandu-si tristetea care a fost inlocuita de furie. „Am cautat Inelul, cand Isildur a cazut. L-am cautat, insa nu l-am putut gasi. Am presupus ca era pierdut, insa am stiut ca a fost intotdeauna acolo, asteptand sa fie gasit”.

„N-ai stiut ca a fost gasit”, a spus Gandalf si ea a dat din cap.

„Daca eu l-as fi gasit, l-as fi distrus”, a suierat ea.

„Oare?”, a intrebat el si capul Simbelmynei a zvacnit spre el. „Tu simti chemarea, la fel de mult ca oricine, nu pentru a castiga puterea l-ai fi folosit, ci pentru razbunare”. Simbelmyne si-a plecat capul si a simtit rusinea scaldand-o. Gandalf avea dreptate, ea chiar nu stia daca l-ar fi distrus daca l-ar fi gasit acum atatia ani in urma. Furia si ura ei erau atat de puternice atunci incat ea stia ca probabil ar fi incercat sa-l foloseasca pentru a distruge tot ce Sauron crease doar ca sa distruga. „Oricum, stiu ca daca ti s-ar inmana acum, ai fi suficient de puternica sa treci orice test pe care el ti l-ar da”, a soptiy Gandalf asezandu-si o mana pe umarul ei. „Ai parcurs un drum lung de atunci, Simbelmyne si ai invatat sa-ti controlezi mania”.

„Doar pana cand ma aflu fata in fata cu lupta”, a spus ea cu un zambet mic si Gandalf a chicotit.

„Lupta e intotdeauna un loc bun ca sa dai frau liber maniei”, a spus Gandalf facand cu ochiul. „Vino si mananca putin, altfel Sanm o sa gandeasca ca nu-ti place cum gateste”. Simbelmyne a dat din cap si a tras adanc aer in piept. Nu era nimic in preajma lor, iar daca ceva ar veni peste ei, ea si Legolas i-ar simti cu mult inainte sa apara in ochii celorlalti.

Dupa o ora in care a mancat si a vorbit in soapta cu Merry si Pippin, dispozitia intunecata a Simbelmynei a disparut, insa ea si-a pastrat gluga ridicata cand micul foc dansa la cativa pasi de ea. Radea usor de o gluma a lui Pippin cand i-a atras atentia o miscare in departare. Zambetul i-a parasit fata si a privit rapid catre hobbiti. „Ramaneti aici, ma voi intoarce intr-o clipa”, a spus Simbelmyne inainte sa mearga spre locul unde sedea Legolas. „Iti pot imprumuta ochii?”, l-a intrebat ea intr-o soapta si el a dat din cap ridicandu-se si urmand-o. Aragorn, Boromir, Gimli si Gandalf i-au urmarit cu ochii, insa nu s-au miscat din loc. „Vezi aia?” l-a intrebat ea usor uitandu-se in departare si aratand cu o mana palida si stralucitoare. Ochii albastri ai lui Legolas s-au atintit in directia pe care ea o indicase si a incuviintat din cap.

„Da, insa nu este neprietenos”, a spus el zambind putin. Simbelmyne s-a incruntat si si-a intors privirea spre el, fiind aproape la fel de inalta ca si el, doar un centimetru sau doi mai jos.

„Nu este neprietenoasa?”, a intrebat ea si Legolas si-a intors privirea spre ea, incuviintand, inainte sa scoata un sunet de pe buze, plesnind cu zgomot. La urechi le-a ajuns un galop de copite, iar ea si-a intors capul din nou spre silueta pe care o vazuse doar ca sa vada o coama alba stralucind in lumina lunii. „Moonlight”, a soptit ea si a facut un pas in fata cand minunatul armasar s-a oprit in fata ei si a nechezat, impungand-o cu botul in umar. Simbelmyne a ras usor si si-a trecut mana peste gatul lui. „Prieten drag, n-ar trebui sa ma urmezi”, a soptit ea si calul a mai nechezat o data.

„El iti este credincios”, a spus Legolas usor, apropiindu-se de Moonlight si punandu-si mana pe fata calului. „Cred ca ne-a urmat inca de cand am parasit granita taramului Rivendell”. Simbelmyne a ras din nou si a clatinat din cap.

„Du-te baiete, ne vom intalni din nou”, a soptit ea, batandu-l usor pe gat si sarutandu-i obrazul. Moonlight a mai nechezat o data inainte sa se intoarca si sa se indeparteze in galop. „N-asculta niciodata”, a spus ea incet si Legolas a ras usor.

„Sa speram ca stapana lui e mai putin incapatanata”, a spus el si Simbelmyne l-a privit cu o spranceana ridicata si, chiar cu abilitatea lui de a-si ascunde bine sentimentele, el n-a putut sa-si ascunda socul si surpriza la riposta lui malitioasa. In orice caz, Simbelmyne era recunoscatoare ca el si-a coborat garda si a lasat deoparte rezervele in privinta ei.

„Intr-adevar”, a spus ea in timp ce un mic zambet si-a facut drum pe fata ei. „Oricum, vei pierde cand vei afla ca stapana lui este la fel de incapatanata cateodata”. Legolas a zambit si el spre ea, chiar atunci cand o pala de vant venind pe pe intinderile din fata, inlaturandu-i gluga de pe fata. Ochii lui legolas s-au marit cand a vazut fata ei in intregime, in lumina slaba. Ea era frumoasa, nu exista niciun dubiu in asta, insa cand lumina lunii a atins-o arata de parca frumusetea ei se multiplicase la infinit.

Simbelmyne a oftat si si-a tras rapid din nou gluga pe cap si l-a sagetat pe Legolas care o privea inmarmurit. „Este doar o festa a luminii”, a murmurat ea. „Nu te lasa inselat de ea”, i-a spus ea inainte sa se intoarca si sa se alature din nou grupului.

„Calul tau pare sa te urmeze pretutindeni”, a spus Gandalf cand ea s-a asezat la locul ei langa Pippin. Simbelmyne a zambit si a dat din cap.

„El este incapatanat si nu-i place sa ma asculte cand ii spun sa faca ceva ce el nu doreste sa faca”, a spus ea. Gandalf a dat din cap si a oftat in tacere. Simbelmyne a mai aruncat o ocheada la Legolas ca sa-l vada intorcandu-se incet spre grup si asezandu-se langa Aragorn. Cei doi vorbeau incet si Simbelmyne si-a luat privirea de la ei.

„Cred ca e timpul de odihna”, a spus Gandalf si hobbitii s-au pregatit repede de somn, Frodo putin mai incet decat ceilalti. Simbelmyne a ramas unde statea si a privit cum ceilalti se pregateau de culcare.

„Voi sta eu prima de paza”, a spus ea si nu a primit nicio obiectie din partea barbatilor. Curand, ceilalti se odihneau in tihna si ochii Silmeblmynei au cercetat intinderea de pamant din jurul lor in timp ce stingea focul mic pe care il ridicare Sam. Oricum, ea nu era singura treaza, si s-a uitat la Legolas. „Ar fi cel mai bine daca te-ai odihni, Legolas”, a soptit ea bland, insa suficient de tare ca sa o auda elful.

„Un elf se poate odihni oricand doreste, iar eu nu doresc asta acum”, a raspuns Legolas la fel de bland. Simbelmyne doar a dat din cap si cei doi au stat in tacere pana cand l-au trezit pe Aragorn pentru schimbul doi de paza, cinci ore mai tarziu.

 

7 Responses to “Capitolul 4”

  1. Caty / Arya Says:

    Imi place, descrii bine lumea lui Tolkien….iar Moonlight imi place la nebunie 🙂

  2. alexyafiction Says:

    Imi pare atat de rau Lara, ca nu tiam lasat mai repede comm 😦 . Pur si simplu doar acum am avut timp sa citesc 😦 . Imi place tare mult de Sinbelmyne deoarece este misterioasa si vreau sa aflu mai multe despre ea. Nu te lasa Lara, vreau sa o cunosc foarte bine pe Simbelmyne 😀 .
    Te-am pupat,
    Alexya

  3. simina Says:

    scuze fraza dezordonata 🙂

  4. simina Says:

    lara este superb!!!!!!!!, se cunoaste inlacararea cu care scrii ,de aceea ar trebui sa te concentrezi pe ficul acesta si sa lasi in planul 2 spini. nu ca nu ar fi frumos si acela, dar ne-ai livrat let me sign si uvpcsd la o calitate extraordinara, si,asa cum ai spus si tu, s-ar putea in incercarea de “a mai stoarce” o ultima picatura de nou legat de orice are legatura cu twilight saga sa te golesti tu de acel minunat “ceva” care te-a facut sa scrii acele povesti asa minunat. succes!!

  5. eve17 Says:

    scrii foarte frumos felicitari si nu te da batuta te pup Lara 🙂

  6. nikol Says:

    minunat…..imi place ff mult…

  7. Stefy Says:

    e superb :X:X:X:X.
    scrii foarte frumos :X.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s