Capitolul 3

Cand au aparut zorii celei de-a treia zi de la plecarea Simbelmynei din Rivendell, Moonlight a pasit la trap prin poarta. Ea a descalecat si si-a trecut mana peste gatul lui. „Ai fost prietenul meu de-a lungul multor aventuri, Moonlight”, a soptit ea cand s-a intors sa-si ia desagile si saua care il strangea. Ea a asezat saua pe jos si l-a mai batut inca o data, usor, pe spatele gol. „Fii liber acum, prietene, pana cand va veni vremea sa am din nou nevoie de ajutorul tau”. Moonlight a nechezat usor sii-a adulmecat umarul cu botul. Ea a ras si i-a sarutat obrazul. „Du-te acum, ne vom revedea”. El a nechezat si a plecat de langa ea. Simbelmyne a zambit privindu-l cum mergea la trap, trecand de poarta si atunci el s-a intors si s-a mai uitat o data la ea. „Du-te”, a spus ea din nou, iar el s-a intors si a pornit in galop pe carare.

Cu un oftat ea s-a aplecat sa ridice saua si, atunci, o alta pereche de maini au apucat saua. Simbelmyne s-a uitat in sus si i-a zambit lui Aragorn, plecandu-si capul.

„Ma bucur sa vad, my lady”, a spus el si Simbelmyne a ras usor, ridicandu-si desagile.

„Iti multumesc pentru ca ai fost bun sa-mi ridici saua”, a spus ea, „insa, te rog, nu este nevoie de astfel de formalitati. Simbelmyne este numele meu si este un nume pe care il prefer in defavoarea lui ‚my lady’”, a incheiat ea si Aragorn si-a inclinat capul.

„Cum doresti”.

„Asa doresc”, a spus ea cu un zambet malitios si Aragorn a chicotit. „Vino, in grajd este un loc pentru saua mea”. Ei au mers in liniste la grajdul care nu era departe de unde statusera. „Spune-mi”, a rostit ea cand el i-a pus saua pe zidul unei boxe libere si s-a uitat la ea, „de ce crezi ca nu meriti ceea ce este de drept al tau?”. Aragorn s-a uitat fix la ea pentru mult timp. Ochii sai nu i-au parasit pe ai ei, iar ea nu si-a intors privirea, insa abia astepta ca el sa-i dea un raspuns.

„Nu vreau ceea ce este de drept al meu”, a spus Aragorn, iar Simbelmyne si-a inclinat usor capul intr-o parte, uitandu-se la el. Aragorn si-a ferit privirea de ochii ei intrebatori, insa ea a zambit si a dat din cap.

„Foarte bine”, a spus Simbelmyne incet, el privind-o din nou. „Esti un om bun, Aragorn, fiul lui Arathorn. Intr-o zi o sa-ti dai seama ca esti mai puternic decat stramosii tai. Iti multumesc inca o data pentru bunavointa ta”. Ea si-a potrivit desagile si a iesit din grajd lasand in urma un padurean usor derutat. In timp ce mergea, ea s-a intalnit cu doi dintre cei patru hobbiti si a zambit cand i-a vazut pe Merry si Pippin vorbind precipitat cu gurile pline de mancare. „Din nu stiu ce motiv, voi doi sunteti ultimele fiinte pe care ma asteptam vreodata sa le intalnesc treze si vioaie atat de devreme in dimineata”, a spus ea, iar cei doi au privit-o. Ei au zambit cand au vazut-o.

„Lady Simbelmyne”, a spus Pippin dupa ce si-a inghitit mancarea din gura. Ea a ras cand s-a asezat pe banca pe care stateau si ei.

„Ce v-a facut sa va treziti asa devreme?”, a intrebat ea cu un zambet luminos pe fata.

„Gandalf”, a raspuns Pippin, iar Simbelmyne a ridicat o spranceana uitandu-se la Merry.

„Gandalf ne ajuta cu exercitiile de spada”, a spus Merry. „La fel si Boromir, si Strider (n.a.- Strider=Pas Mare=Aragorn)”. Simbelmyne a incuviintat din cap.

„Inteleg”, a spus ea. „Asadar, ei v-au trezit in zori, nu-i asa?”, i-a intrebat ea, iar ei au incuviintat dand din cap.

„Ei au nevoie de toata instruirea pe care o pot primi”, s-a auzit o voce aspra si Simbelmyne i-a zambit batranului sau prieten. Gandalf a venit langa ei, iar ea s-a ridicat. „Ma bucur sa te revad, Simbelmyne”.

„Credeai ca nu ma voi mai intoarce?”, a intrebat ea. „Ma tem ca nu poti scapa de mine asa usor”. Gandalf i-a facut cu ochiul si ea a ras, intorcandu-si din nou privirea spre hobbiti. „Voi pleca, insa inainte”, ea a facut o pauza si i-a dat lui Pippin desaga cu restul de paine si branza pe care le mai avea. „Pentru mai tarziu, caci sunt sigura ca ei va vor pune la munca pana dupa masa de pranz”. Cu acestea, Simbelmyne s-a intors si a plecat, facandu-i cu ochiul lui Gandalf. Batranul vrajitor a zambit si a urmarit-o cu privirea in timp ce Pippin si Merry se uitau in desaga. Ei au zambit larg cand au vazut branza scumpa si painea moale care erau in saculet. Pippin s-a uitat in sus la Gandalf si a zambit cand acesta l-a privit.

„Imi place de ea”, a pus Pippin si Merry a dat din cap fiind si el de acord.

„Haideti”, a spus Gandalf, ascunzandu-si zambetul in timp ce-i conducea pe hobbiti in zona de antrenament.

Simbelmyne a oftat cand si-a asezat sacul pe patul pe care il parasise nu cu mult timp in urma. Dintr-odata, s-a auzit o bataie rapida in usa. „Intra!”, a strigat ea, desfacandu-si pelerina si dandu-si-o jos de pe umeri. Ea s-a intors cand usa s-a deschis si i-a zambit lui Arwen cand aceasta a intrat in camera. „Arwen, ce mai faci?”, a intrebat Simbelmyne, iar Arwen i-a zambit luminos.

„Draga mea prietena, sunt atat de bucuroasa sa te vad”, a spus Arwen, pasind spre ea. „Cand tata mi-a spus ca ai venit, n-am stiut daca sa-l cred sau nu”. Simbelmyne a dat din cap si a oftat usor. „Asadar, este adevarat ca pleci cu ei, cu fratia?”. Simbelmyne a incuviintat din nou si si-a desfacut cingatoarea sabiei, punand metalul greu pe pat.

„Sunt parte din fratie, Awen”, a spus Simbelmyne si elfa a oftat incet. „Nu te indoi de indemanarea lui in lupta”, a spus brusc Simbelmyne cand si-a intors ochii deschisi la culoare spre cei cenusii ai lui Arwen. „Aragorn este un razboinic puternic”.

„Stii?”, a intrebat Arwen si Simbelmyne a ras usor.

„V-am vazut pe voi doi cand va plimbati prin paduri”, a spus ea. „De ce crede toata lumea ca sunt oarba la tot ce se intampla? Este din cauza ca nu am mai calatorit departe de casa de ceva vreme?”. Arwen a chicotit si a ridicat din umeri.

„Probabil, insa ma bucur ca ai venit”, a spus Arwen, intinzandu-se si luand mainile Simbelmynei. „Pe de o parte, ma doare sa stiu ca pleci, si pe de alta parte sunt fericita ca vei calatori cu ei. Stiu ca grupul este mai muternic datorita tie si lui Gandalf”. Arwen i-a strans mainile Simbelmynei inainte sa le dea drumul si pasind spre fereastra. „De ce calatoresti cu ei?”, a intrebat ea cand s-a intors si a privit-o pe Simbelmyne. Aceasta a oftat si a pasit spre Arwen inainte ca ochii sai sa se intoarca catre lumina diminetii care umplea camera.

„Deoarece, Arwen, nu ma mai pot ascunde cum am facut”, a spus ea bland. „Nu pot sa stau deoparte si sa astept sa vad daca Frodo reuseste”. Simbelmyne a facut o pauza si s-a uitat din nou la Arwen. „Nu mai pot sa privesc cum si mai multe vieti nevinovate se sfarsesc din cauza acestui rau, pe care eu si multi altii, inclusiv tatal tau, nu am fost in stare sa-l oprim”. Arwen a dat din cap si a oftat incet.

„Crezi ca veti reusi cu totii?””

„Intotdeauna exista speranta”, a spus Simbelmyne zambind cand s-a uitat la Arwen. „Vino, sa mergem sa mancam ceva, ma tem ca n-am mai mancat de cand am plecat ieri de acasa”, a spus ea.

„De ce nu?”, a intrebat Arwen incruntandu-se cand a inceput sa o urmeze pe Simbelmyne afara din camera.

N-am vrut sa ma opresc din drum, pentru ca vroiam sa ajung aici cat de repede puteam”, a spus Simbelmyne si cele doua au mers in jos pe coridor. „Voi ajuta la instruirea hobbitilor, cel putin sper ca mi se va permite”.

„De ce nu ti s-ar permite?”

„Barbatul din Gondor, Boromir, nu cred ca are incredere in mine, cel putin nu deocamdata”, a spus Simbelmyne. „Am auzit ca lucreaza cu ei impreuna cu Gandalf si Aragorn. Stiu ca are motivele lui, si nu-l invinovatesc pentru ca e ingrijorat in ceea ce ma priveste si nu are incredere in mine. El a vazut multa intunecime cand a luptat impotriva Mordorului, iar in Gondor exista doar o mica speranta a oricarui fel de victorie cat timp el este plecat. Oamenii lui se bazeaza pe el si pe fratele sau atat de mult…”

„Cum de stii atat de multe despre Boromir?”, a intrebat cu curiozitate Arwen, intrebandu-se cum de prietena sa stia toate acestea cand abia daca parasea foarte rar casa sa de pe creasta. „Nu ai parasit padurile din Rivendel de multi ani. Cum de stii ce se intampla intr-un taram la mii de kilometri departare?”

„Niciodata n-am fost complet singura”, a spus Simbelmyne razand usor. „Gndalf m-a vizitat cat de des a putut si mi-a povestit ce a intalnit in peregrinarile sale. El mi s-a confesat, inainte sa se intoarca in Rivendell, in legatura cu descoperirea inelului pe care il purtase Bilbo. Am stiut ce era in secunda in care mi-a vorbit de el, insa el mi-a spus ca trebuie sa fie sigur si astfel s-a intors in Comitat ca sa vada daca suspiciunile noastre erau adevarate”.

„Si au fost”, a spus Arwen, iar Simbelmyne a incuviintat din cap, cand amandoua au intreat in sala de mese pentru a lua micul dejun.

Dupa ce a luat masa cu Arwen, Simbelmyne s-a intors in camera ei si si-a scos sabia inainte de a o lua pe coridoare spre una din multele gradini, si apoi spre zona de antrenament. Ea a zambit cand i-a vazut pe hobbitii care stateau pe iarba, bucurandu-se de mancarea pe care ea le-o daduse lui Merry si Pippin doar cu cateva ore mai devreme. „Deja ati luat o pauza?”, a intrebat Simbelmyne cand s-a oprit langa ei.

„Doar pana se intoarce Aragorn”, s-a auzit vocea lui Gandalf, iar Simbelmyne s-a uitat peste umar si l-a vazut pe vrajitor stand nu departe de hobbiti, pe una din banci.

„Pai”, a spus Simbelmyne uitandu-se la hobbiti, „poate pot eu sa lucrez cu voi pentru o vreme, cel putin pana se intoarce el”.

„Poti sa manuiesti o sabie?”, a intrebat rar o voce. Simbelmyne si-a intors ochii gri-argintii in fata sa si l-a vazut pe Boromir stand acolo, cu mana stanga rezemata pe manerul sabiei sale. Ea a vrut sa rada, insa nu a facut-o. El nu stia ce era ea si ca indemanarea ei in a manui o sabie nu se compara cu a lui. ca si Gandalf, si ea avea puteri, insa acestea nu erau nicidecum aproape de ale lui. ea putea sa faca lucruri minore, insa nimic mai mult.

„Pot, ai vrea sa-mi testezi abilitatea?” l-a intrebat Simbelmyne si Boromir a ridicat o spranceana inainte sa paseasca in cerc si sa-si scoata sabia din teaca.

„Simbelmyne”, a spus Gandalf avertizand-o si ea s-a uitat la el.

„Nu-ti face griji, Gandalf, nu-l voi rani”, a spus ea pasind in cerc si scotandu-si sabia, ridicand-o apoi si privindu-l pe Boromir cu un mic zambet. El in schimb, o privea cu in ranjet pe fata care parca spunea ca el se indoia ca ea ar putea sa-i faca vreun rau vreodata. Lumina soarelui s-a reflectat pe metalul stralucitor, iar Frodo, Sam, Merry si Pippin s-au ridicat de pe jos si s-au uitat unul la altul inainte ca ochii sa li se atinteasca din nou pe Simbelmyne si Boromir.

Acesta si plecat capul si Simbelmyne a facut la fel. El era cel care trebuia sa faca prima miscare, si s-a indreptat fulgerator cu sabia spre ea, insa, cu toate acestea, ea a parat rapid si s-a invartit in loc, coada zburandu-i peste umar in timp ce sabia ei s-a lovir cu zgomot puternic de a lui. Ea si-a rotit sabia pe a lui si a atacat cu o viteza fulgeratoare, insa, asa cum ea anticipase, el i-a parat lovitura. Ochii ei i-au intalnit pe ai lui, care i-au aratat surprinderea pentru un scurt moment, inainte ca el sa-si desclesteze sabia de a ei. Inainte ca el sa-si poata cobori spada, ea s-a ferit de aceasta, miscandu-se in spatele lui. el s-a intors, chiar atunci cand ea isi cobora sabia ca sa loveasca, si si-a ridicat-o pe a sa, metalele inclestandu-se din nou cu zgomot.

„Far indoiala ca esti indemanatic, insa te controlezi incercand sa ma testezi pe mine”, a spus Simbelmyne in timp ce isi tragea din nou sabia de pe a lui si facea un pas inapoi, insa fara sa lase garda jos vreun pic. „De ce sa nu facem asa cum vrei tu? Te asigur ca voi fi in stare sa tin pasul”.

„Cum doresti”, a spus Boromir, ridicandu-si spada. Ei s-au luptat cu inflacarare multa vreme, cu Frodo, Sam, Merry si Pippin urmarind amuzati si cu Gandalf urmarid indeaproape. Respiratia lui Borormir era accelerata si incepeasa-si piarda puterea, Simbelmyne putea sa vada asta. Ea a facut o pauza in lupta si a pasit inapoi, ceea ce i-a permis lui sa-si ridice sabia pentru o ultima lovitura. Simbelmyne n-a facut nicio miscare ca sa-i blocheze lovitura si, chiar atunci cand sabia lui i-ar fi crestat abdomenul, ea disparuse din locul unde statuse. Boromir s-a impleticit si s-a uitat la aerul uluit la aerul din fata lui pana cand a simtit otelul rece care ii apasa beregata.

„Niciodata sa nu-ti subestimezi dusmanul”, i-a spus ea in timp ce sabia ei statea lipita de gatul lui. respiratia lui era accelerata atunci cand si-a aruncat sabia pe pamant si si-a ridicat mainile. Simbelmyne si-a indepartat sabia de el si a bagat0o la loc in teaca, indepartandu-se de el. Boromir s-a intors si s-a uitat la ea. „Sunt mai multe in legatura cu mine decat ce stii tu, Boromir, si am incredere ca nu te vei mai indoi de abilitatile mele de acum incolo”, a spus ea.

„Cum ai facut asta?”, a cerut el. „Cum ai facut sa dispari si sa reapari in alta parte?. Simbelmyne a ras usor si a clatinat din cap.

„Nu am disparut si reaparut, eu doar m-am miscat din fata loviturii sabiei tale”, a spus ea incet. „Pot sa fiu foarte rapida cand doresc asta, insa doar pentru o scurta perioada de timp. Este una din abilitatile mele in lupta”.

„Ce esti tu?”, a intrebat Borormir, iar Simbelmyne a zambit cand a pasit mai aproape de el, astfel incat statea la doar cativa pasi departare.

„O sa afli in timp”, i-a spus ea amabila, inainte sa ingenuncheze ca sa-i ridice sabia si a intins-o spre el ridicandu-se. Boromir si-a luat sabia de la ea. „Am increderea ta?”. Cand el n-a raspuns, ea a dat din cap. „Foarte bine, voi lasa instruirea lor in mainile capabile ale tale, ale lui Aragorn si ale lui Gandalf”. Cu acestea, Simbelmyne s-a intors si a fost usor surprinsa sa-i vada pe Aragorn si Legolas stand langa Gandalf. Ea a dat din cap si a parasit zona de antrenament rapid, cu toate acestea, nu a plecat singura.

Ea a mers repede pe cararile pe care le stia atat de bine, pana cand a ajuns la destinatie. Un mic bazin de apa se afla in fata ei, cu o cascada subtire, insa involburata care trimitea apa extrem de limpede in helesteu. Cu un suspin ea si-a netezit vesmintele de un verde inchis si si-a mutat sabia in lateral, inainte sa se aseze pe una din pietrele mari.

„Nu e nevoie sa te ascunzi”, a spus ea cand s-a uitat peste umar sa-l vada pe Legolas tragand cu ochiul din spatele unuia dintre multii copaci. El a pasit inainte si a mers pana unde statea ea. Simbelmyne si-a intors ochii spre apa si a suspinat incet. „Uitasem incapatanarea oamenilor”, a spus ea si s-a uitat din nou la el care incuviinta dand din cap.

„Intr-adevar, chiar si dupa demonstratia aceea”, a spus Legolas si Simbelmyne a ras. El a zambit cand a auzit-o razand. „Te-ai miscat atat de repede, incat pana si in ochii mei a parut ca si cand ai disparut pur si simplu si apoi ai reaparut in spatele lui”.

„A trecut atat de multa vreme de cand m-am luptat asa, incat ma mir ca mi-am amintit cum se face”, a spus Simbelmyne, iar Legolas s-a miscat si s-a asezat pe un bolovan de langa al ei.

„De obicei nu se uita abilitatile cand ti-ai petrecut multi ani perfectionandu-le si folosindu-le”, a spus Legolas.

„Tatal tau te-a declarat cel mai bun arcas din Mirkwood cu multi ani in urma, inca mai detii titlul acela?”, a intrebat ea si Legolas a chicotit.

„Toti arcasii din Mirkwood sunt indemanatici si inaintea lor sunt doar elfii din Lothlorien”, a spus el. „Nu sunt cel mai bun din tinutul meu”, a adaugat. Simbelmyne a zambit si s-a ridicat.

„Esti foarte modest”, a spus ea, iar el a privit-o. „Poate ca arati aproape identic cu tatal tau, Legolas, insa inima ta este clar a mamei tale.” Ea s-a intors si s-a indepartat simtindu-se mult mai bine decat doar cu cateva momente mai inainte si simtea o noua vioiciune in pasul sau. Legolas a urmarit-o din nou cum se indeparta, si, la fel cum il lasase si mai inainte, el era derutat si uluit, insa de data aceasta ea il parasise cu mai multa caldura decat inainte. Cu un oftat, el s-a ridicat si s-a intors la zona de antrenament ca sa-i ajute pe hobbiti. Daca Simbelmyne nu va putea ajuta, atunci va putea el.